Posted by: elenalexandra on: mai 11, 2009
“te droghezi?”
“nu”
“nici alcool, cafea, tigari?”
“ah, ba da”
“altceva?”
“oameni, povesti”
“atat?”
“cu oameni cel mai adesea”
“si eu sunt un drog?”
“ai fost.”
“ah…am fost”
“ca o tigara de marijuana.”
“ca un muc, de fapt, stins pe marginea scrumierei…dar are si el farmecul lui.”
“sunt in sevraj acum”
“tu mereu ai fost asa”
“parca mi te si inchipui”
“cum?”
“mica”
“he,he”
“si creata…”
“acum imi tin parul mai mult drept”
“zbarlita toata”
“:D”
“si urland”
“ce?”
“ desi stii ca e un pleonasm”
“:)”
“intotdeauna a trebuit sa te tina un tip de maini ca sa te poata saruta”
Zece zile. Atat. Atat imi propusesem sa rezist. Ba chiar in a unsprezecea zi aveam voie sa cedez drept recompensa. Zece zile in care nu mai aveam voie sa ma hranesc cu povesti. Zece zile in care nu mai trebuia sa alimentez iluzii. Inainte sa apara, peretii camerei mele erau goi si albi. Acum sunt plini de cai verzi. Si zburatori.
P.S. Nu ma uri
Mai aveam doar 3 zile. Macar mi-a trecut durerea de stomac:D
Ma gandesc doar ca asa tare imi place de tine…si de mine:D Multumesc:)
mai 13, 2009 la 1:18 am
If you run into a wall, don’t turn around and give up. Figure out how to climb it, go through it, or work around it.
Nu am fost niciodata de acord cu fuga ta..stiu, stiu la ce te gandesti..dar era o vorba: fa ce zice popa, nu ce face popa