N-am mai scris nimic…demult. Poate chiar de când cu laptopul pe care mi-l dorisem atât și care părea că avea să vină ambalat și cu cheful și cu inspirația mea. Visam la zilele și nopțile de vară în care aveam să stau în pat cu laptopul în brațe și cu paharul de vin alb, rece, lângă. Hah. Inspirație zero. Chef, nici atât. Poate ar trebui să beau mai multă cafea. Poate ar trebui să scriu și eu despre lucruri mai serioase. Așa cum fac colegele mele. Care se implică. Să scriu despre metode de psihoterapie. Despre autism. Despre societate, despre oameni, despre lumea în care trăim:D Doar o să fiu psiholog, nu? Sau sunt deja?  Drept e că diploma nu mi-am văzut-o încă. Dar nu ma simt încă psiholog, nu mă simt…Dar eu nu pot scrie decât despre cum imi petrec eu nopțile cu gândacii de bucătarie. Alergând cu spray-ul după unii, cu papucii după alții. Și câte o izbucnire violenta: ” O să mori nenorocitule! ” . Sau, după unele recomandări ar trebui să învăț să conviețuiesc cu ei armonios:D. Și iar folosesc verbul ”a trebui” mai mult decât trebuie. Și mi se termină și cafeaua. Prin urmare…o să merg să îmi cumpăr o pereche de pantofi. Și o să încerc ca de data asta să nu fie roșii.